Legiuitorul român consideră traficul de droguri drept o infracțiune contra sănătății publice, cu un impact puternic asupra societății, motiv pentru care consideră că unicul remediu pentru prevenirea săvârșirii acestei infracțiuni este stabilirea unor pedepse din ce în ce mai aspre.
Astfel, cum chiar publicațiile media publică necontenit în aceste zile, Parlamentul României a adoptat o lege care stabilește pedepse de până la 10 ani de închisoare pentru cei care cultivă, produc, vând, distribuie, procură sau cumpără droguri de risc. Pedepsele aplicate celor care vând sau cumpără droguri vor fi între 3 și 10 ani, anterior faptele erau sancționate cu pedepse între 2 și 7 ani.
Totodată, pe rolul Camerei Deputaților se mai află un proiect, care prevede creșterea pedepselor și pentru deținerea de droguri de risc pentru consum propriu. Printre măsurile propuse este prevăzută și posibilitatea de a aresta preventiv o persoană prinsă cu o țigară de canabis, dacă un judecător decide arestarea.
În orice caz, după cum se știe, Legea nr. 143/2000 este cea care reglementează combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și care definește drogurile. Potrivit acesteia, plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe, clasificând drogurile în două mari categorii:
– droguri de mare risc (heroina, mescalina, morfina, amfetamina, cocaina, codeina, opium, phencyclidina);
– droguri de risc (canabis, ulei de canabis, meprobamate).
Menționăm, cu acest prilej, că, se pedepsesc, conform legislației în materie, cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi următoarele infracțiuni: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea sau alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc. În cazul drogurilor de mare risc, pedeapsa este detențiunea severă de la 15 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Aceeași pedeapsă se aplică și in cazul introducerii sau scoaterii din țară, precum și în cazul importului ori exportului de droguri de risc (cu agravanta, în cazul drogurilor de mare risc, închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi).
Organizarea, conducerea sau finanțare faptelor de mai sus se sancționează cu maximul pedepsei prevăzute pentru fapta comisă, iar dacă acest maxim este neîndestulător se poate aplica o pedeapsă până la maximul ei general.
În prezent, punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unei locuințe sau a unui local ori a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenție, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani și interzicerea unor drepturi. Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condițiilor legale, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Dacă faptele au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
De asemenea, tentativa se pedepsește, iar producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute se consideră tentativă.
Legat de cum poți obține reducerea la jumătate a pedepsei, este foarte important de cunoscut că pedepsele se pot reduce la jumătate în anumite condiții – este o circumstanță atenuantă dacă persoana care a comis infracțiunea denunță, facilitează identificarea și tragerea la răspunderea penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, în timpul urmăririi penale.
Așadar, pentru a beneficia de reducerea la jumătate a pedepsei, trebuie respectată condiția de a ne afla în faza urmăririi penale și de a face un denunț. Am scris pentru tine un articol în care am redat totul despre denunț, articol intitulat „Totul despre denunț – când și cum trebuie făcut și ce beneficii ai”.
Chiar dacă din parcurgerea legii se înțelege că un simplu denunț ar atrage reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă, în realitate, în raport cu practica judiciară, este necesar ca acesta să se și concretizeze. Astfel, trebuie să facilitezi tragerea la răspundere penală a persoanei pe care o denunți și să se concretizeze începerea urmăririi penale împotriva acesteia.
Urmărirea penală este prima fază a procesului penal, în această etapă sunt strânse probe necesare cu privire la existența infracțiunilor, identitatea făptuitorilor și stabilirea răspunderii acestora, tot în această etapă se pot lua măsuri restrictive de drepturi.
Nu se pedepsește persoana care a comis una dintre infracțiuni și care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunță autorităților participarea sa la comiterea infracțiunii, contribuind astfel la identificarea și tragerea la răspunderea penală a autorului sau a celorlalți participanți.
Întreg procesul în cazul infracțiunilor cu privire la droguri necesită amprenta tuturor participanților la înfăptuirea justiției, iar procesul trebuie să fie unul echitabil și să fie soluționat într-un termen optim. Dificultatea încadrării, determinării pedepsei, stabilirii circumstanțelor atenuante ori agravante pot aduce confuzie părților din proces. Este recomandată colaborarea cu un avocat, atât pentru a pune în vedere beneficiul denunțului în stadiul urmăririi penale, pentru buna reprezentare și apărare pe parcursul procesului, cât și pentru obținerea unei soluții cât mai favorabile.
Administrarea probelor trebuie să fie foarte corectă, iar în acest stadiu prezența unui avocat poate înlătura neregulile cu care se confruntă uneori partea în cauză.
„Legislația română consideră comisă cu vinovăție fapta de consum a unui dependent de droguri trecând în subsidiar, chiar ignorându-se faptul că și legiuitorul român percepe consumatorul dependent mai mult ca victimă decât ca infractor. Diferența între consum și deținere în vederea consumului, este insesizabilă pentru că așa cum aminteam mai sus varianta de consum în absența deținerii este pur teoretică.
Concepția legiuitorului român cu privire la sancționarea deținerii de droguri pentru consum propriu este extrem de dura fata de legislația altor state europene. Cu titlu de exemplu, legislația austriacă în domeniul drogurilor pune în prim plan principiul terapiei, în locul pedepsei, în cazul consumatorilor dependenți de droguri; în accepțiunea legii italiene, consumul ilicit de droguri nu constituie infracțiune, iar deținerea de droguri pentru consum propriu este sancționată contravențional; în sistemul de drept olandez, cu anumite excepții, consumul de droguri nu constituie infracțiune.”.
În încheiere, te invităm să citești explicațiile noastre privind legislația, regăsite în rubrica articole de pe site, un proiect inedit la care lucrează o întreagă echipă de avocați.
De exemplu, într-un articol publicat recent, intitulat „Prima abatere trafic de droguri – ce se întâmplă și ce beneficii ai”, am arătat, pas cu pas, ce se întâmplă în cazul în care ai fost depistat deținând, traficând ori dacă se afli în alte situații incidente reglementate de legislația în materie, precum și ce beneficii poți avea în funcție de strategia de apărare a avocatului, respectiv de conduita ta procesuală. Mai mult decât atât, în articolul „Avocat trafic de droguri. Rol esențial în cazul administrării probelor pentru a preîntâmpina eventuale proceduri neloiale” am arătat ce înseamnă principiul loialității probelor și cum asistența unui avocat ales te poate feri de anumite proceduri care nu sunt loiale administrării probelor în dosarul penal deschis pentru trafic de droguri.