Subiectul consumului de droguri la volan reprezintă un punct de convergență între aspectele juridice, psihologice, comportamentale și sociale, evidențiind o problemă de actualitate cu implicații profunde asupra siguranței rutiere și a societății în ansamblu. În contextul unei reglementări juridice care încă lasă loc interpretărilor controversate, Înalta Curte de Casație și Justiție a anunțat amânarea pronunțării unei decizii cruciale pe acest subiect pentru data de 9 decembrie 2024.
Articolul de față abordează noțiunea de „droguri la volan”, relevanța introducerii unor praguri pentru consumul de droguri în legislația rutieră, analiza formei actuale a textului de incriminare, precum și pedepsele asociate. De asemenea, este examinată o decizie judecătorească care a generat controverse și dezbateri juridice semnificative. Printr-o astfel de perspectivă amplă, acest demers investigativ încearcă să aducă o claritate necesară asupra unei probleme care influențează nu doar interpretarea legii, ci și comportamentele sociale și percepția publică asupra responsabilității la volan.
Așa cum am precizat, Înalta Curte de Casație și Justiție a amânat pronunțarea pentru data de 9 decembrie 2024 în cazul privind introducerea unui prag de la care conducerea sub influența unor substanțe psihoactive intră sub incidența penală, similar celui existent în cazul alcoolului.
Acum trei ani, ICCJ s-a mai pronunțat pe această temă și a concluzionat că este suficient ca un șofer să fie testat pozitiv pentru droguri pentru ca acesta să răspundă penal, însă acest lucru s-ar putea schimba, în funcție de decizia magistraților.
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la a fost sesizat, pe acest subiect, de Curți de Apel din țară în cazul unor dosare penale privind conducerea sub influența substanțelor psihotrope.
Printre acestea, se regăsește Curtea de Apel Brașov care, prin încheierea din 16 februarie 2024, a sesizat Înalta Curte să pronunțe o hotărâre pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „În cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art.336 alin.2 din Codul penal, pentru realizarea cerinței esențiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive este suficient să se constate prezența în probele biologice a substanței psihoactive, indiferent de concentrația acesteia, influența asupra capacității de a conduce fiind prezumată absolut ori dacă această prezumție este una relativă, putând fi combătută prin mijloace de probă științifice, potrivit cărora, în ciuda prezenței substanțelor psihoactive într-o concentrație minimală, persoana nu se află sub influența substanțelor psihoactive, cu afectarea capacității de a conduce autovehicule pe drumurile publice?”
Altfel spus, completul de la Înalta Curte trebuie să decidă dacă pentru sancționarea penală a unui șofer care conduce „sub influența unor substanțe psihoactive” (conform articolului 336, alin 2 din Codul Penal) este suficientă confirmarea prezenței drogurilor în organism, indiferent de cantitate, sau este necesară stabilirea unui prag al concentrației acestei substanțe în corpul uman de la care capacitatea de a conduce vehicule este afectată. Astfel, în această situație, ar fi necesară o analiză toxicologică amănunțită care să ateste că prezența substanțelor psihotrope afectează capacitatea de a conduce.
Potrivit articolului 336 din Codul Penal în vigoare, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea unor drepturi. La alineatul 2 al aceluiași articol se arată că o pedeapsă similară se aplică și persoanei aflate sub influența unor substanțe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
Într-o decizie din 2020, Curtea Supremă aprecia că „persoana care a consumat substanțe psihoactive se află sub influența lor chiar și atunci când modificările aduse funcțiilor sale cognitive sau comportamentului nu sunt vizibile sau ușor identificabile”.
„… Odată consumată, orice substanță cu efect psihoactiv afectează sistemul nervos central într-o măsură incompatibilă cu desfășurarea în siguranță a unor activități care prezintă un grad ridicat de risc pentru sănătatea persoanelor, cum este, printre altele, și cazul conducerii unui vehicul pe drumurile publice. Consumul de substanțe stupefiante, psihotrope sau a altor substanțe psihoactive produce întotdeauna modificări fizice, psihice și comportamentale de diverse grade, dar semnificative. (…). Din această perspectivă, Înalta Curte reține că o persoană se află sub influența substanțelor psihoactive (…) ori de câte ori în organismul său au fost introduse (…) substanțe susceptibile să producă efecte psihoactive, fiind irelevantă, sub acest aspect, cantitatea de substanță consumată sau depistată în probele biologice ale făptuitorului, ulterior săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material al infracțiunii analizate. În mod asemănător, persoana care a consumat astfel de substanțe se află sub influența lor chiar și atunci când modificările aduse funcțiilor sale cognitive sau comportamentului nu sunt vizibile sau ușor identificabile”, se arată în Decizia 365 din 2020 a ÎCCJ.
Potrivit aceleiași decizii, „indiferent de concentrația de substanță identificată în probele biologice sau de eventualele modificări psiho-fizice prezentate de autorul faptei”, conducerea unui vehicul de către persoana în organismul căreia sunt prezente substanțe psihoactive „creează o stare de pericol și justifică astfel sancționarea faptei prin mijloace penale”.
Într-o decizie din iunie 2022 a Curții de Apel Brașov, instanța a achitat un inculpat judecat pentru conducerea unui autovehicul sub influența drogurilor motivând că există un dubiu generat de „neidentificarea acestei substanțe psihotrope în sânge, ci numai în urină, ceea ce atestă, potrivit opiniei medico-legale, că inculpatul a fost expus cândva la această substanță, iar nu că se afla sub influența acestei substanțe la momentul conducerii autovehiculului”.
Potrivit instanței citate, Codul penal nu definește înțelesul sintagmei „aflată sub influența”, regăsită în norma de incriminare, ceea ce înseamnă că expresiei supuse analizei „i se atribuie sensul regăsit în vorbirea curentă, în care substantivul „influență” desemnează, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, acțiunea exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor – înrâurire”.
„…prin analizarea probelor de sânge, raportul de expertiză medico-legală spune foarte clar că nu se afla sub influența drogurilor în momentul în care a condus acel autoturism. Mai este o chestiune destul de importantă și anume acele droguri au fost descoperite în urina inculpatului. Tot acest raport de expertiză medico-legală toxicologică face vorbire despre de faptul că această existență a produselor interzise în urina inculpatului, înseamnă că la un moment dat inculpatul a consumat aceste substanțe. Dar tot acest organ de specialitate spune foarte clar că având în vedere că nu se afla această substanță în sângele examinat concluzia este cea indicată anterior”, se arată în decizia instanței brașovene.
În decizia de achitare a inculpatului respectiv, Curtea de Apel Brașov amintește norma metodologică emisă în 2013 de Ministerul Sănătății, potrivit căreia „probele biologice ce pot fi recoltate de la persoanele implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, în vederea determinării alcoolemiei sau a prezenței în organism a drogurilor, sunt reprezentate prin sânge, pentru determinarea alcoolemiei și prin sânge și urină, pentru determinarea prezenței în organism a drogurilor”, deci este obligatorie recoltarea de probe biologice atât de sânge, cât și de urină pentru identificarea drogurilor în organismul șoferului incriminat.
„În situația tipică în care în ambele probe, sânge și urină, se identifică substanțe cu efect psihoactiv, este evident că, indiferent de concentrația substanței interzise sau de modalitatea în care a ajuns în corp, respectivul conducător auto a condus sub influența acelor substanțe. (…). În speța de față ne aflăm într-o situație atipică, când proba de sânge nu a reliefat urme de substanță psihoactivă, dar proba de urină da. (…). Pornind de la specificitatea anatomiei umane, din punct de vedere medical, urina reprezintă un produs de excreție, ce urmează a fi eliminat din corp imediat, fără a fi posibilă absorbția înapoi în sânge a substanțelor prezente în urină.
Corpul uman și reflexele omului sunt coordonate și controlate de creier, singurul lichid ce poate ajunge la creier fiind sângele, astfel că orice influență a acțiunilor omului trebuie raportată la conținutul de substanțe psihotrope din sânge, acesta fiind singurul fluid ce ajunge la creier.(…) În lipsa constatării unui minime concentrații de substanță psihotropă în sânge, apare un dubiu cu privire la posibilitatea reală a acestei substanțe identificate numai în urină de a influența direct creierul, singurul care coordonează activitatea de conducere”, se mai arată în decizia Curții de Apel Brașov.
Prin Decizia 101 din 2019, Curtea constituțională a României a respins excepția de neconstituționalitate a articolului 336, alineatul 2, din Codul Penal, stabilind astfel că sintagma „persoană aflată sub influența substanțelor psihoactive”, fără stabilirea unui prag dincolo de care este influențată capacitatea de a conduce vehicule, este constituțională.
În urmă cu un an, un tânăr din Alba aflat la volanul unei mașini a fost oprit în trafic de polițiștii rutieri pentru un control de rutină. La examenul toxicologic, șoferul a ieșit „pozitiv” la canabis, fiind trimis în judecată pentru conducere sub influența unor substanțe psihoactive. Tânărul a mărturisit că fumase marijuana cu câteva zile înainte de a se urca la volan.
În prezent, legislația din România nu prevede o anumită concentrație pentru răspunderea penală,spre deosebire de consumul de alcool, unde limita pentru răspunderea penală este o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Studiile arată că substanța psihoactivă poate rămâne în organism chiar și 30 de zile de la consum.
Cercetători americani au descoperit că majoritatea consumatorilor ocazionali de canabis sau cei care consumă prima oară rețin urme detectabile în corp timp de trei sau patru zile. Cei care consumă de câteva ori pe săptămână pot trece un test antidrog doar după trei săptămâni de abstinență, iar cei care fumează zilnic păstrează urme de canabis chiar și o lună întreagă. Potrivit acelorași cercetători, pe lângă cantitatea și frecvența utilizării drogului, contează, la timpul de eliminare, și metabolismul, greutatea și hidratarea persoanei.
Potrivit Medlife, un test antidrog se realizează nu doar din urină, ci poate să fie făcut și din probe de sânge, păr sau prin măsurarea unor substanțe. O altă probă pentru un test antidrog este saliva, dar în acest caz rezultatele vor fi reconfirmate prin analiza unei probe de sânge.
Testul antidrog din urină măsoară, în fapt, prezența metaboliților drogurilor. În cazul amfetaminei, aceștia pot fi detectați 1-2 zile de la ingerarea respectivelor substanțe, iar în cazul canabisului, detectarea este posibilă chiar și la câteva săptămâni de la expunere.
În sânge, drogurile nu rămân perioadă îndelungată, spre exemplu LSD-ul rămâne doar 3 ore, amfetamina 12 ore, cocaina 48 de ore, dar în urină perioada este mult mai lungă, zile la rând. Spre exemplu, canabisul rămâne în sânge doar câteva ore după consum, dar THC (substanța activă din canabis) iese din sânge și din urină chiar și după 30 de zile. Cel mai mult, astfel de substanțe rămân în păr, în cele mai multe cazuri chiar și 90 zile de la expunere.
Într-o adresă trimisă în cursul acestui an Înaltei Curți de Casație și Justiție, Asociația Declic menționează mai multe chestiuni pe care instanța ar trebui să le aibă în vedere, între care faptul că existența unor substanțe psihoactive în corpul șoferului poate fi rezultatul administrării unor medicamente paracetamol, ibuprofen (Bioflu, Ibusinus) care pot conține Pseudoefedrină sau Codeină. De asemenea, unele suplimente alimentare cum sunt cele din cânepă și uleiul de canabis conțin reziduri de Canabis. „De altfel, aceste medicamente au dat rezultate pozitive la testele rapide efectuate de Poliția
Rutieră cu consecința deschiderii unor dosare penale și a încărcării inutile a sistemului de justiție”, menționează Declic.
“În cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prev.la art.336 alin.2 Cod penal, pentru realizarea cerinței esențiale ca inculpatul se se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive, este necesară constatarea existenței influnțării efective a capacității de a conduce, simpla prezență a substanței psihoactive în probele biologice fiind insuficientă pentru realizarea elementului material al infracțiunii”, este concluzia Declic, care solicită Înaltei Curți admiterea sesizării.
În încheiere cu privire la introducerea pragurilor pentru consumul de droguri la volan, te invităm să parurgi explicațiile noastre privind legislația, regăsite în rubrica articole de pe site, un proiect inedit la care lucrează o întreagă echipă de avocați.
De exemplu, în articolul intitulat „De ce contează în stabilirea pedepsei persoana ta și împrejurările în care ai săvârșit fapta?” am arătat cum pot fi valorificate informațiile cu privire la persoană și modul de comitere a faptei în fața instanței de judecată, cu scopul de a obține o soluție mai bună din partea judecătorului.